Taxa pe pălării

taxa pe palarii de pusa roth

simple intamplari rubrica liber sa spunDacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului cu statul, omul, cetăţeanul are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a inventat azi, ci a fost pusă în practică de când există statul. Acum, dacă stăm strâmb şi socotim drept, conducătorii statelor, fie că s-au numit faraoni, regi, împăraţi, domnitori, ţari, preşedinţi etc., au promulgat legi, unele bune, altele strâmbe, în defavoarea cetăţeanului. Ele au rămas în istoria lumii, dar unele chiar merită amintite pentru ineditul lor, altele pentru năstruşnicia lor.

istoric taxa palarii anglia

O altă taxă prin care s-au obţinut bani serioşi fără a se recurge la impozitul pe venituri a fost cea pe pălării care a fost introdusă în Marea Britanie de către Pitt cel Tânăr în anul 1784. Într-o ţară în care orice bărbat purta pălărie (era semn de distincţie!), impozitul aducea venituri serioase. Vă întrebaţi cum era posibil acest lucru şi cine se ocupa să verifice pălăriile fiecărui bărbat? Taxa a fost gândită cu cap (era să zic cu pălărie!), palarie barbateascadeoarece comercianţii au fost obligaţi să obţină licenţă, iar o dată cu pălăria se elibera un ecuson care se prindea la pălărie. Nu aveai ecuson, primeai amendă! Simplu ca bună ziua! Modiştii dar şi purtătorii de pălării au încercat, cum era şi firesc, să evite această taxă, găsind tot felul de metode sau şiretlicuri cum că obiectul în cauză n-ar fi tocmai pălărie, că pălăria ar arăta altfel etc., aşa că guvernul a adăugat la lege o definiţie a pălăriei în anul 1804. Legea a funcţionat până în anul 1811, adică 27 de ani şi vă imaginaţi câte venituri a adus.

Ca să nu dăm idei, că de, se poartă iar pălăria (pălărie cu tichie era să zic!), m-am gândit la un final de poezie, o poezie romantică, Poemul VI de Pablo Neruda din volumul Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa. Putem spune la final, fără să greşim: jos pălăria!

„Mi te amintesc aşa cum erai astă toamnă.

Erai pălăria cenuşie şi inima liniştită.

În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.

Şi frunzele cădeau în bălţile din sufletul tău.

Întinzându-mi braţele ca o plantă căţărătoare,palarie

frunzele îţi împânzeau vocea, calmă şi împăcată.

Artificii de veneraţie în care setea-mi ardea.

Zambilă dulce şi albastră răsucită pe sufletul meu.

Îţi simt privirea călătorind, şi toamna se îndepărtează:

pălărie cenuşie, cântec de pasăre, inimă-cămin

către care dorurile-mi adânci au migrat

şi săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:

amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniştite!

Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.

Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.”

Pușa Roth

2 comentarii la „Taxa pe pălării”

  1. Tatăl meu era un țăran greu de nebăgat în seamă! Avea o personalitate puternică, oriunde se poziționa și mai semăna și foarte tare cu Anthony Quinn! Avea și-o poreclă cu față de nume curat pentru că nimic negativ nu era în ea; era de-al lui Maringhiță Cai de lustru, cuvântul Cai de aici trebuie scris tot timpul cu literă mare atât de mare s-a dovedit a fi fost și dragostea tatălui meu pentru animalul cu pricina! La fel de mare a fost, însă, și simpatia lui pentru pălării; dacă îi dăruiai o pălărie erai prietenul lui pe viață. Îmi amintesc cum umblam cu el prin București, rar ce-i drept pentru că și vizitele lui în capitală erau puține, căutând pălării cu borul mic și tare; atunci a constatat că am aceeași mărime la cap cu el și mi-a dat undă verde la cumpărat pălării. De atunci datează și atenția mea pentru pălăriile bărbătești pe care, dacă nu mi-ar fi rușine, le-aș purta cu plăcere chiar dacă aș fi nevoită, Doamne apără-mă, să plătesc o taxă. Dar, dacă este vorba de taxe, singurele pălării pe care le-aș impozita foarte serios sunt cele purtate de doamna aceea cu găina!În rest, jos pălăria pentru Pușa Roth!

    1. Intr-adevăr, jos palaria pentru Pusha Roth. Considerabilă muncă de recherchist.Subiectul fu bine dus pînă la capăt si astfel a dus la comentarii inspirate ca cele ale Doamnei Vasilica Ghiță Ilie (cu deosebit talent de povestitoare)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *