Toma George Maiorescu, nonconformistul bine temperat

coperta toma george maiorescu sinucigas

cronica literara liber sa spunUn nonconformist, dar un nonconformist bine temperat, aşa îl consider a fi pe Toma George Maiorescu de când îl ştiu. Şi chiar îl ştiu de vreo 50 de ani de când, student în anul I la Filozofie fiind („filozofie” se mai zicea, încă, după faimosul Dicţionar al lui B. N. Ponomoriov!), am păşit cu sfiiciune în redacţia revistei „Contemporanul”, unde, printre atâţia oameni frumoşi şi senini, l-am întâlnit pe Toma George Maiorescu. Cât priveşte nonoconformismul, acesta a fost – şi, spre meritul său – a rămas şi azi nu doar unul de paradă, o mască. Dimpotrivă acest nonconformism exprimă o anumită construcţie morală, un anume crez de viaţă care nu aveau cum să nu se regăsească şi în scrisul lui Toma George Maiorescu. De aceea, mă bucur să aflu între referinţele critice de la secţiunea TGM văzut de, care însoţeşte cea mai recenta carte a sa – Sinucigaş plonjez într-un real imposibil*) – două texte care dovedesc tocmai această calitate cu totul aparte.

toma george maiorescu foto Radio Romania resita

Toma George Maiorescu. Foto: Radio România Reșița

Primul text îl datorăm lui Ion Biberi (autor al unui remarcabil volum de interviuri, Lumea de mâine, apărut acum 70 de ani, astăzi, fireşte, uitat), în care Toma George Maiorescu este caracterizat ca fiind „un neîmpăcat adversar al egalităţii cu sine însuşi, al repetiţiei şi, prin urmare, al plictiselii”. „Scrisul său – opinează Ion Biberi – va fi, aşadar, rapid, sugestiv, bogat în imagini şi formule ingenioase”. Pentru a conchide: „Odiseu neobosit prin vastitatea spaţiului şi pe dimensiunile timpurilor geologice şi istorice, Toma George Maiorescu îşi infiltrează evaziunile reale prin adieri de legendă, îmbinând realitatea cu visul, întâmplarea şi faptul cu putinţă, concretul concret al lucrurilor şi fumuriul incert, irizările şi născoceala.”

La rândul său, Laurenţiu Ulici (minunatul, neuitatul nostru Lulu!) schiţează acest portret în câteva contururi aflate într-o continuă devenire: „Toma George Maiorescu a fost unul dintre aceia care, începând să scrie în climatul proletcultismului, a ştiut să se despartă la timp de limbajul pe care îl propovăduiau mesagerii acestei reţete absurde. El a trecut, împreună cu promoţia consecutivă lui, promoţia ’60, în perioada de recuperare a tradiţiei lirice româneşti, a fost în pas cu spiritul novator de la finele anilor ’80 şi după, şi toate acestea pentru că, după opinia mea, în toate aceste experienţe, atât de diverse şi contradictorii, poeticeşte vorbind, Toma George Maiorescu a rămas un avangardist, în sensul chiar al avangardei istorice.”

„Poeticeşte vorbind”, tocmai aceste date esenţiale ale unui avangardist, ergo ale unui nonconformist (dar unul bine temperat!) le-am regăsit ca fiind definitorii în noua sa carte, Sinucigaş plonjez într-un real imposibil. Chemarea la lupta cu multe şi felurite clişee lirice o avem în vorbele vijelioase: „Hai păpuşe/ Să-ţi pun niscai cătuşe”.

ilustratie de Daniela Wanda Maiorescu-Decca

Poetul se simte, aşadar, un captiv şi un răzvrătit în această lume fără noimă, fără certitudini şi, de aceea, fără valori durabile. Totul stă sub semnul unor răsturnări cărora el, poetul, nici măcar nu mai vrea să le găsească ordinea logică imanentă: „Regi fără regate/ Mări fără fregate/ Solişti fără solitari/ Lăute fără lăutari.// Mecanici fără maşinării/ Politici fără mânării/ Oţelari fără furnale/ Bolnavi fără spitale.”

Într-un asemenea „univers absurd, lipsit de iluzii” (cum i-ar fi spus Camus) poetul însuşi nu se poate sustrage şi nici nu încearcă să o facă. Mai mult, el se recunoaşte „ameţit de ritual”, un ritual al absurdului existenţial, încărcat cu valoare de Absolut: „Apoi fiind ameţit încă de ritualul/ Păgân al dezgropării,/ Am pus un smoc de busuioc sub pernă/ (Chiar dacă am rămas întreg în oase/În excesele retrocedărilor frauduloase/ Şi reprimarea agresivităţii în familie)/ Am ascuns sub pat steagul în bernă/ Am îndemnat charismaţii concubini/ Să se sărute cu ardoare/ Sub vâsc/ Anihilându-mi astfel cercurile ameninţătoare/ Încercuindu-mă ca nişte nori de ciori/ Duhuri răuvoitoare/ Poreclite la noi în Banatul montan «moroi».”

Asemenea amestecare stupefiantă de expresii neaoşe („smoc de busuioc” sau „moroi”) cu sintagme ale noii limbi de lemn („excesele retrocedărilor frauduloase”, „ reprimarea agresivităţii în familie”) este, prin ea însăşi, cea mai în măsură să ne dea o imagine a haosului în centrul căruia se pierde spre a se regăsi şi se ascunde pentru a reveni mai puternic, de nebiruit poetul: „Rezemat de stâlpul rombilor infiniţi/ Simţeam că sunt proiectat în real/ Dur şi fără explicaţii/ Perechi treceau înlănţuite/ Una după alta ca boabele de mătănii/ Dar goarna pentru noi/ N-a mai sunat niciodată/ Mă simţeam frustrat/ N-aveam cui să adresez/ Nici măcar eternul «De ce?»”.

ilustratie la volum versuri toma george maiorescu

Ilustraţii de Daniela Wanda Maiorescu-Decca

Paradoxal sau numai aparent paradoxal, până chiar şi suicidul, începând de la individ şi ajungând până la nivelul speciei, dobândeşte acum o raţiune suficientă a cărei rădăcină ne este astfel tălmăcită: „Nici-o specie nu şi-a programat vreodată/ Autonimicirea/ Numai omul/ (Spun unele texte)/ Caută neobosit/ Pretexte/ De sfadă de încăierare de calomnie/ De minare sau deminare/ De mânie de spaimă de turbare/ De disperare de încrâncenare.”

Să fie, oare, încheierea acestui periplu sumbra premoniţie a dispariţiei lui Homo Humanus? Nu ştiu, dar cred că avertismentul lui Toma George Maiorescu este unul sincer şi nu cred că ne poate lăsa loc să îi răspundem doar cu un echivoc amăgitor „lasă, că va trece şi asta!”.

Iată care ar fi, în liniile sale esenţiale, mesajul primului ciclu al volumului, acela care i-a dat şi titlul. Pentru ca, în al doilea ciclu nonconformismul lui Toma George Maiorescu să îşi reia mesajul şi să îşi releve o altă faţetă, mai năstruşnică, mai surprinzătoare, dar la fel de grav-îngândurată, începând cu titlul Aventuri subliminale(neînscrise în Anale). În Analele folclorului, ar fi fost mai aproape de adevăr să spună poetul. Şi asta pentru că, în marea lor majoritate, aceste piese, 30 la număr, sunt nişte exerciţii de virtuozitate care transpun într-un registru nou metrica populară. Ca exemplu aleg acest poem aducând a cântare de of şi de aoleu, scrisă (se putea altfel?) în cel mai curat grai avangardist, degajat: „Ca în fiecare vară/ Incendiară/ Legendară/ Trece gripa aviară.// Binecuvântat decor/ Cor de păsări în Obor// Tu mă-ntrebi/ Dacă-i cu spor/ Eu sculptez doar/ Zboru-n zbor.// Micro-mac şi cotcodac/ E-o găină în copac?// Chiar dacă în gropi comune/ Agonia se opune.”

Iar, dacă tot am vorbit despre „cântecele de of şi de aoleu”, nu putem trece nici peste registrul cântecelor lui „haz de necaz”. Drept pentru care, iată şi acest poem, parcă anume botezat de către Toma George Maiorescu Haz de necaz: „Fără şpagă/ Fără mită/ Carnea sfârăie/ Pe plită/ Orice vită-mi place/ Dacă/ Boul este/ Chiar o vacă/ Nu de alta/ Dar pe ceaţă/ Când iau lapte din piaţă/ Boul/ Vaca o imită/ Şi i-l mulge/ Chiar/ de-i vită.”

Dacă aş fi critic literar, nu aş putea încheia aceste notaţii de lectură fără să dau o notă mare poetului şi nonconformistului de marcă Toma George Maiorescu. Dar pentru că nu sunt, prefer să rememorez cuvintele unui exeget de excepţie, Dan Grigorescu, pe care le socotesc a dobândi – odată cu Sinucigaş plonjez într-un real imposibil – o admirabilă actualitate: „Poet al meditaţiei morale, atent la conflictele ascunse sub înfăţişările paşnice ale vieţii.”

Citez şi subscriu fără rezerve! Iar Toma George Maiorescu nu are decât să mă contrazică. Dacă, bineînţeles, va vrea să o facă…

Şerban Cionoff

*) Toma George Maiorescu, Sinucigaş plonjez într-un real imposibil, Editura Palimpsest, 2015. Coperta şi ilustraţii interioare: Daniela Wanda Maiorescu-Decca. Lansarea volumului, luni 12 octombrie 2015, ora 17.00, la Librăria „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti.

Vezi: arhiva rubricii Cronica literară

2 comentarii la „Toma George Maiorescu, nonconformistul bine temperat”

  1. Draga Serban Cionoff

    Nu obisnuiesc sa intervin in acest fel dar acum simt nevoia s-o fac.Toma George Maiorescu este un veritabil scriitor si o imensa personalitate a culturii romane contemporane.In acelasi timp,despre asemenea oameni se tace ,se tace cu greutate in spatiul public autohton recent.Ma bucur pentru ca spargi ceva din aceasta tacere .

    Cu incredere colegiala ,

    Vasile Morar

  2. Am avut prilejul si placerea de a face cunostinta cu Prof. Toma George Maiorescu.
    Am citit versurile sale din colectia „Sinucigas Plonjez intr-un Real Imposibil” si m-am delectat cu fiecare vers.
    Multi ani sanatosi si fericiti Dle Profesor si deabia astept sa ne revedem.
    Nu vreau sa uit sa mentionez despre arta inclusa in aceasta carte. Este superba si mai ales a fost pictata de Wanda Maiorescu-Decca, fiica profesorului. Ce poate fi mai frumos? Fiica si tata asa de talentati!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *