Unul dintre marii înțelepți ai Oltului a plecat dintre noi: Nicolae M. Nica (1917–2014)

nicolae m nica

Atunci când primești o veste neverosimilă care te zdruncină din toate fibrele ființei e greu să te aduni și să te străduiești să scrii la timpul trecut despre un Om care nu a trăit degeaba pe acest pământ. Aflat la vârsta marilor înțelepți, Nicolae M. Nica Nica a plecat dintre noi…

Pe 8 iulie 2014, în jurul prânzului, „ciochia” sa miraculoasă a încetat să mai cioplească și să încrusteze Timpul. Având conştiinţa posterităţii, împărtăşind filosofia pământului şi avându-l deasupra frunţii sale pe Dumnezeu, „Nenea Nica”, cum îi plăcea să îi spună copiii satului natal, s-a strămutat de ieri în Cerurile Oltului.

Era născut la 7 februarie 1917 în Chilia din Făgeţelu Oltului, într-o familie de ţărani harnici, părinţii săi Marin şi Floarea oferindu-i ca repere în viaţă cinstea, omenia şi cultul muncii. Copil fiind, a auzit pentru prima dată cântecul neasemuit al ciocârliei, înălţându-se spre infinit, în pădurile Ciorâcăi şi în lunca Vezii. A lăcrimat ascultând întâmplări povestite de înţelepţii satului său natal şi a făgăduit să îndeplinească în existenţa sa testamentele străbunilor săi. Întărit de atingerea aspră a vremurilor, şi-a dorit să nu lase scânteia din vatra părintească să se stingă. A primit harul dumnezeiesc al înveşnicirii ca „cioplitor de gânduri” în lemn şi os.

olt traditii nicolae m nica chilia

Nicolae M. Nica

Destinul l-a avut mereu în cumpănă însă niciodată nu s-a trădat pe sine. A fost încorporat pentru efectuarea stagiului militar în martie 1939. Calvarul celui de al doilea război mondial a determinat mobilizarea sa pentru luptă la 29 iunie 1940. A participat direct la Campania din Est având gradul militar de sergent. A lăcrimat de emoţie la trecerea Prutului şi eliberarea Basarabiei.

La 24 noiembrie 1943, cu ocazia luptelor de la Melitopol, a fost declarat dispărut de război. Realitatea amară a fost că a căzut prizonier şi a trebuit să lupte pentru viaţă şi demnitate umană în iadul lagărelor ruseşti. Despre această Golgotă personală, Nicolae M. Nica ne-a scris atunci când îl felicitam la aniversarea a 86 de ani, în următorii termeni: „Vă fac contestaţie! Din cei 86 să scoateţi 5 ani de prizonier, adică 1943–1948. Apoi mai scoateţi 3 ani de război, 1941–1943, şi rămân 76. Trec de la mine 2 ani de armată şi alţi ani premilitara (1936–1939). Ce ziceţi, îmi acordaţi contestaţia?! Ne jucăm cu anii. Doresc ca nimeni să nu mai petreacă aşa timpuri cum le-am petrecut eu şi mulţi din generaţia mea.”

La 25 mai 1948 a fost eliberat din prizonierat şi a revenit în ţară. Între 1959–1962 a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, specializarea sculptură. După 1965 s-a dedicat activităţii de cercetare şi colecţionare a unor vestigii istorice din satul natal, fiind cel care a înfiinţat la 1 iunie 1979 Muzeul Sătesc din Chilia, contribuind în mod direct la salvarea patrimoniului istoric şi etnografic din nordul judeţului Olt.

arta mesteri populari nicolae m nica

Nicolae M. Nica ne mărturisea cândva cu emoţie: „De tânăr am vrut să fac în satul meu muzeu. Mi-am dat seama cât de important este ca lucrurile să se păstreze ca martori tăcuţi ai vremurilor. Eu am citit mult ca să-mi dau seama de când datează localitatea noastră, iar prin probele pe care le-am descoperit şi care se află aici, în muzeu (cinci topoare de piatră cu orificiu, silexuri, pumnale, cruci de morminte) şi prin alte dovezi ştiinţifice, pot dovedi că localitatea noastră este mai veche decât o atestă documentele. Când am venit aici, în ’48, m-au primit ca pe un comunist; au vrut să-mi dea servicii pe care eu nu am putut să le accept: fie să iau declaraţiile de la oamenii de prin sat, fie să spun care sunt cei care vorbesc împotriva colectivizării. După ce le-am spus că nu pot să fac aşa ceva, am zis ca vreau să fac un muzeu, la care mi-au răspuns în batjocură: «Măi prăpăditule, te-ai născut tu să faci muzeu?». Apoi, tot în 1948, am hotărât plecarea de aici. Am luat două zăvelci ale mamei, o ladă de zestre, o masă rotundă dintr-un lemn şi ceva mărunţişuri. Cu ele am umblat din toamna lui ’48 în Piteşti, apoi la Ştefăneşti, iar în 1979 am revenit la Chilia şi am deschis o expoziţie cu tot felul de lucruri. În perioada amintită până la întoarcerea mea aici am făcut Școala populară de artă pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele despre artă, am studiat tratate de istorie pentru a şti mai multe despre Chilia şi m-am gândit să fac totuşi muzeul aici, nu la Goleşti, unde am fost chemat să-l fac, pentru că la Goleşti erau Brătienii, fraţii Goleşti, Liviu Rebreanu, iar eu am zis că nu puteam fi pe lângă ei…”

În perioada 1994–2003 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Muzeului Judeţean Olt, îndeplinind funcţia de custode al filialei de la Chilia-Făgeţelu. A participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări cultural-artistice judeţene, naţionale şi internaţionale – expoziţii personale, de grup, simpozioane, colocvii, târguri ale meşterilor populari – de fiecare dată reprezentând cu onoare judeţul Olt. Premiile obţinute, originalitatea şi valoarea creaţiei sale artistice au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiţionale „ASTRA” din Sibiu. Pasiunea pentru desluşirea tainelor meşteşugului lemnului l-a situat întotdeauna în atenţia mass-media, numeroase documentare de televiziune imortalizând pentru posteritate existenţa sa ca personalitate inconfundabilă a meleagurilor oltene.

A fost fondatorul Fundaţiei Culturale „Nicolae M. Nica”, prin intermediul căreia a fost preocupat de înfiinţarea unei biblioteci şcolare şi inițierea unor cursuri de arte şi meserii pentru tineri (sculptură în lemn, ţesut-cusut), în comuna Făgeţelu, judeţul Olt. În anul 2006 a fost declarat „Cetățean de Onoare” al județului Olt.

biografie nicolae m nica

Am avut privilegiul de a cunoaște mulţi dintre „robii frumosului”, cum inspirat i-a numit cineva pe marii noştri creatori populari. Nicolae M. Nica are și va avea în sufletul nostru un loc aparte… Nu am mai cunoscut un om care să trăiască cu atâta intensitate în spațiul pur al satului românesc.

Astăzi, când timpul nu a mai avut răbdare, ne rugăm bunului Dumnezeu să-l ierte „de greșelile făcute cu voie sau fără de voie”. Să îl amintească la judecata veacurilor pe cel care a purtat cu mândrie, pânâ în ultima clipă, albul imaculat al portului românesc. Să îî odihnească mâinile-i de aur care au iscodit lemnul, arama și osul pentru a ne învăţa copiii ceea ce însemnă filosofia tăranului român, arta și tradiția neamului românesc.

Ne-a făcut părtaşi la unul dintre cele mai frumoase testamente artistice. Un cuvânt lăsat cu limbă de moarte de moşii şi strămoşii săi ţărani din Chilia Făgețelului: „Nu e nevoie să lăsăm prea mult, dar să lăsăm ceva care să-i facă pe urmaşi să gândească: e bine de păstrat, e frumos de admirat. Lucrările mele prezintă ceva care dă căldură simţului uman, dă viaţa pe care o trăieşte ţăranul. În fiecare lucrare se simte ceva din el, din activitatea lui. Am plâns odată în expoziţia muzeului, că un copil, neîndemnat de nimeni s-a dus şi a pupat o sculptură din lemn. Ce a simţit el, acest copil?”

Acesta a fost Nicolae M. Nica, Omul şi Românul pentru care vom avea veşnic sentimentul că nu am făcut absolut nimic. Mulţumim Marelui Creator că a existat şi că ne-a dat voie să sorbim din „apa vie” a fântânii sufletului său nepereche.

„Sfinxul” de la Chilia a trăit şi a mânuit „ciochia fermecată” pentru mântuirea noastră… Dumnezeu să îl odihnească!

Dr. Laurențiu Guțică

director, Muzeul Judeţean Olt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *