Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu

Sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Oradea (Piaţa 1 Decembrie nr. 12) a apărut volumul de bancuri intitulat Folclor umoristic internetist, cules, selectat şi prelucrat de Florentin Smarandache, cu supratitlul Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu.

Profesorul Florentin Smarandache a contrazis teoria relativităţii a lui Einstein, iar cele mai înalte autorități științifice i-au dat dreptate. Din „Ziarul de Vâlcea” aflăm că cercetătorul român a primit o nouă distincție prestigioasă: Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică pe anul 2012.

Corporația New Mexico Book Co-op din Los Ranchos (SUA) organizează anual un concurs de cărți semnate de autori din New Mexico. Anul acesta au fost incluși în concurs și autorii din Arizona. Câștigător, la categoria „Cărți de Știință și Matematică” a fost desemnat, pentru a doua oară consecutiv, vâlceanul Florentin Smarandache, autor al cărții DSm Super Vector Space of Refined Labels.

Lucrarea celebrului român tratează cunoscuta Teorie Dezert-Smarandache (TDSm) din Teoria Informaţiei, care are aplicaţii diverse în cibernetică, computere, aviatică, cercetarea militară, medicină, etc. prin combinarea informaţiilor contradictorii furnizate de către sensori.

Teoria lui Smarandache – TDSm – a făcut subiectul a sute de articole, plus teze de doctorat la universităţi din Franţa, SUA, Australia, Romȃnia (Academia Tehnică Militară din Bucureşti), Canada, Algeria, Polonia, Olanda şi două teze de masterat în Iran şi Algeria.

După această succintă biografie oricine s-ar îndoi că Florentin Smarandache e una și aceeași persoană cu semnatarul volumului de bancuri apărut de curând în România. Personalitate complexă, Florentin Smarandache a scris poezie, proză, teatru și povești pentru copii cu aceeași ușurință cu care scrie despre știință în general și matematică în special. Umorul reprezintă starea de spirit a unui popor, iar bancurile sunt „buletinele de știri” ale unei nații. Deși râdem la auzul unui banc, râdem de defectele noastre sau ale tuturor, de sărăci și bogați, de prostie, ipocrizie, falsitate, de frig, de foame, de îmbuibare, de nerozie etc., de tot și de toate. Sunt bancurile educative? Majoritatea da, pentru că ele atrag atenția asupra defectelor omenești. Și mai este ceva: poporul care nu scoate bancuri este un popor trist, prin urmare bucurați-vă de apariția acestei cărți de folclor umoristic internetist.

„– Domnişoară, de ce v-aţi numit câinele «Boule»?

– Pentru distracţie. Când sunt în stradă şi-l strig, jumătate din bărbaţi se întorc!”

 *

„La brutărie:

– Domnule, a ieşit pâinea din cuptor?

– Da.

– Şi la ce oră se întoarce?”

  *

„Într-o zi Alinuţa veni la mama ei, obosită după pregătirile pentru nunta sa şi o întreabă:

– Mamă, cum îmi stă cu rochia de mireasă?

– Foarte bine, Alinuţa, dar nu crezi că ţi-ar trebui şi un mire?

–Ah, ştiam eu că am uitat ceva!”

  *

„Recent a fost efectuat un sondaj de opinie în Italia, în care întrebarea era: Credeţi că sunt prea mulţi străini în ţară? Rezultatele au fost după cum urmează: 20% dintre repondenţi au spus Si, 10% dintre repondenţi au spus No, 70% dintre repondenţi au spus: Ei, pe dracu’!”

  *

„Pe stradă era un bărbat orb, care cerşea:

– Aveţi milă, sunt orb şi am 15 copii!

O doamnă care era în trecere, s-a oprit şi l-a întrebat:

– Biet sărman, cum de ai 15 copii?!

–Păi, doamnă dragă, crezi că eu văd ce fac?”

  *

„Doi tractorişti scot pita, slana, bat o ceapă de roata de la tractor şi se pun să mănânce. Vine şeful turbat de nervi şi îi întreabă:

– Voi de ce nu semănaţi?!

Unul dintre ei, nedumerit, răspunde:

– Păi… noi nu suntem fraţi!”

  *

„Mistreţul furios îşi cumpără o bicicletă şi se dă cu ea prin pădure. Iepuraşul, fugind pe lângă el, îi tot strigă:

– O să cazi! O să cazi!

Mistreţul, nervos:

– N-o să cad! N-o să cad!

Până la urmă, cade într-o groapă. Iepuraşul, vesel:

– Vezi, ţi-am zis eu c-o să cazi!

Mistreţul îi răspunde răutăcios:

– Parchez unde vreau, da?!”

  *

„Înainte eram mereu indecis. Acum nu mai sunt aşa sigur.”

  *

„Dacă ai impresia că nu îi pasă nimănui dacă mai trăieşti, încearcă să nu plăteşti câteva rate la bancă.”

  *

„Dacă furi idei de la o persoană, se numeşte plagiat. Dacă furi idei de la mai multe persoane se numeşte cercetare.”

 *

„Ajută pe cineva care este la necaz şi îşi va aduce aminte de tine când va fi iarăşi la necaz.”

 *

„Dacă cineva râde – râzi împreună cu el!

Dacă cineva cântă – cântă împreună cu el!

Dacă cineva lucrează – lasă-l să lucreze!”

Pușa Roth

6 comentarii la „Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu”

  1. Umorul este dovada inteligentei vii.De aceea nu mi se pare deloc surprinzatoare publicarea acestui volum, de catre distinsul domn Smarandache.Felicitari!

  2. Vă bucuraţi degeaba. Lucrarea prof. Smarandache este o speculaţie matematică şi atât. Matematic poţi demonstra orice, chiar şi faptul că 2+2 fac 5. Un amalgam de ipoteze nu pot reprezenta o teorie, mai ales când este doar abstracţie pură, ruptă de legătura cu aspectul fizic.

    Rezultatul de la CERN nu este concludent. Modul în care se generează şi se recepţionează neutrinii este foarte complicat. La fel şi măsurarea timpului în care neutrinii parcurg distanţa Geneva – Gran Sasso (laboratorul subteran din Italia). Aceste procedee implică numeroase calcule, care pot induce erori. Mai mult decât atât, aceşti neutrino sunt particule la fel de fantomatice, ce nu pot fi pipăite concret şi a căror interacţiune cu materia obişnuită este aproape inexistentă, prezenţa lor fiind semnalată de reacţiile generate de ei în anumite medii materiale. Or, aceste reacţii se desfăşoară în timp, frânturi de timp ce trebuie, la rândul lor, contabilizate şi incluse în calcule.

    Apoi, acest experiment nu demolează deloc postulatul relativist al vitezei luminii „aceeaşi în orice sistem de referinţă inerţial”. Dacă lumina este o undă (vibraţie într-un eter luminifer) atunci viteza ei nu poate fi influenţată de mişcarea sursei sau a observatorului, aşa cum viteza de propagare a sunetului în apă nu este influenţată de mişcarea relativă sursă-observator. Modificarea vitezei relative dintre sursă şi observator este percepută doar ca modificare a frecvenţei undelor (efectul Doppler). De aici a derivat credinţa lui Einstein în postulatul c = constantă universală.

    Ideea posibilităţii unor viteze infinite pentru mişcarea particulelor este infirmată de observaţia banală că particulele elementare nu pot fi oricât de mari. Nici chiar atomii nu pot fi oricât de mari. Acelaşi lucru este constatat şi în macrocosm, nici aici ne-existând corpuri cu masă oricât de mare. Aceste limitări nu pot fi decât o consecinţă a faptului că există o limită a vitezelor corpurilor în univers.
    Fără un principiu limitator al vitezelor nu ar fi posibile nici abisurile negre (blak-holes). Ele sunt rezultatul evident al acestei restricţii a vitezelor posibile, prin care sunt selectate corpurile permise (legic) în cadrul universurilor finite. Cele care încalcă „regula” sunt eliminate din univers prin dezintegrare (explozie) sau colapsare (implozie).

    Un univers în care ar fi permisă viteza infinită a particulelor şi a informaţiei, ar fi un continuu material, ceea ce contravine observaţiei că universul real este discontinuu şi structurat pe nivele, prin salturi cuantice, cum ar fi saltul de la universul micro-cosmic la cel macro-cosmic, ambele guvernate de legi unitare.

    Nici denumirea de „nematerie”, dată unor posibile corpuri alcătuite din particule şi antiparticule, nu este inspirată. Asemenea obiecte cosmice pot exista, ele însă sunt tot materie, dar o „materie neutră din punct de vedere gravitaţional”. La nivel macro- sau meta-cosmic întreg universul trebuie să fie neutru din punct de vedere gravitaţional şi din acest motiv, chiar dacă ar exista un centru al universului el nu este perceput ca o direcţie privilegiată, generatoare de acceleraţie.

    Dar orice tentativă ipotetică de a pătrunde în necunoscut este demnă de admirat, căci raţiunea nu va înceta niciodată să imagineze ipoteze, „maşinăria cunoaşterii” înaintând pe toate fronturile. Ipotezele pot primi confirmarea experimentală sau nu, situaţie în care rămân ca nişte repere ale unor drumuri închise (deocamdată) şi marcate ca atare.

    Cu respect
    Aeleden

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *