Ziua Mondială a Libertății Presei

ziua mondiala a libertatii presei calendar 3 mai
calendarÎn fiecare an, la data de 3 mai, în întreaga lume este marcată Ziua Mondială a Libertăţii Presei, proclamată de către Adunarea Generală a ONU în anul 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiuni a Conferinţei Generale a UNESCO, în anul 1991.

Ziua Mondială a Libertății Presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum sunt ele stabilite în Declarația Universală a Drepturilor Omului, care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

În 2015 sloganul sub care marchează M această zi este „Lăsaţi presa să prospere!”.

ziua-mondiala-a-libertatii-presei

Cu ocazia acestei zile, UNESCO oferă premiul Guillermo Cano unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuţie excepţională apărării şi promovării libertăţii presei oriunde în lume, în special în zonele cu un grad ridicat de pericol. Distincţia a fost acordată pentru prima oară în anul 1997 şi poartă numele lui Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian care a fost asasinat chiar în faţa clădirii ziarului la care lucra, El Espectador din Bogotá, la 17 decembrie 1986, pentru că deranjase cu anchetele sale marii comercianţi de droguri din Columbia.

Premiul are o valoare de 25.000 de USD şi este finanţat de Cano Foundation (Columbia) şi The Helsingin Sanomat Foundation (Finlanda).

Mazen-Darwish1

În acest an, premiul a fost atribuit jurnalistului sirian şi activistului pentru drepturile omului, Mazen Darwish, aflat în prezent în închisoare.

Darwish este preşedinte al Centrului Sirian pentru Media şi Libertate de Exprimare (CMFE), înfiinţat în anul 2004, şi unul dintre fondatorii publicaţiei „Voice” şi a portalului syriaview.net, un site independent de ştiri interzis de autorităţile siriene. În anul 2011, Darwish a înfiinţat Media Club, primul magazin sirian dedicat afacerilor media, iar în februarie 2012 a fost arestat alături de doi dintre colegii săi, Hani Al-Zitani şi Hussein Ghareer.

Premiul este înmânat în cadrul unei ceremonii programată duminică, 3 mai 2015, la Biblioteca Naţională din Riga, Letonia, în cadrul unui eveniment organizat de UNESCO şi Ministerul de Externe al ţării gazdă, în perioada 2–4 mai.

* * *

presaZiua Mondială a Libertăţii Presei prilejuieşte ocazia de a informa cetăţenii asupra cazurilor de încălcare a libertăţii presei – un moment de reamintire a faptului că în zeci de ţări ale lumii publicaţiile sunt cenzurate, persecutate, suspendate sau închise, iar jurnaliştii, editorii şi publiciştii sunt hărţuiţi, atacaţi, arestaţi şi chiar ucişi.

Această zi este un prilej pentru a încuraja şi dezvolta iniţiative în favoarea libertăţii de expresie şi de a consolida statutul libertăţii de expresie în întreaga lume, este o oportunitate pentru a reaminti guvernelor din întreaga lume nevoia de a-şi respecta angajamentele privind libertatea presei şi o zi de reflecţie în rândul profesioniştilor din media asupra implicaţiilor libertăţii de expresie şi a eticii profesionale.

Este un moment de reamintire a sacrificiului acelor jurnalişti care şi-au pierdut viaţa în apărarea libertăţii de expresie şi a exercitării profesiei lor.

ziua mondiala a libertatii presei

Recentele atentate de la Paris, atunci când mai mulţi jurnalişti ai publicaţiei „Charlie Hebdo” au fost ucişi, au reaprins o polemică puternică asupra nivelului până la care ar trebui să ajungă libertatea de exprimare. Se pun, în mod legitim, mai multe întrebări: cine poate stabili dacă un desen este sau nu defăimător? Poate stabili anumite limite un comitet de autoreglementare? Pot fi stabilite prin lege toate nuanțele unei fraze, astfel încât să nu apară abuzuri? Este nevoie de autocenzură?

Desigur răspunsurile la acest gen de întrebări nu pot fi identificate tocmai uşor, şi, mai ales nu pot fi universal-valabile.

Tocmai de aceea această zi ar trebui să prilejuiască şi găsirea unor soluţii oneste la toate aceste probleme, astfel încât să fie îndeplinite două condiţii esenţiale ale profesiei de jurnalist: garantarea libertăţii de expresie şi evitarea abuzurilor ce pot decurge din aceasta.

Unul din principalele elemente de cuantificare a libertăţii de expresie la nivel mondial îl reprezintă Raportul anual al organizaţiei „Reporteri fără frontiere” (RSF) precum şi clasamentul pe ţări privind „Indicele libertăţii presei la nivel mondial” ce îl însoţeşte.

Ultimul raport al RSF a fost dat publicităţii la mijlocul lunii februarie 2015, iar documentul constată câteva realităţi care sunt menite să îngrijoreze.

În primul rând se constată înrăutăţirea globală a situaţiei privind libertatea presei, fapt explicat în primul rând prin oprimarea voită sau manipularea media în zone de conflict – se menţionează aici Ucraina, Siria, Irak, Sudan şi Teritoriile Palestiniene –, apoi numeroase state impun serioase limitări libertăţii presei în numele unei securităţii naţionale relativ greşit percepute.

presaUn mare minus în ceea ce priveşte libertatea de exprimare se înregistrează şi la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene, iar raportul RSF oferă exemplul Italiei, ţară în care numeroşi jurnalişti au fost ameninţaţi de mafioţi, unii ziarişti au fost ucişi, iar altora li s-au înscenat procese în justiţie. De asemenea, este menţionată situaţia din Bulgaria, în care numeroşi jurnalişti care au investigat infracţiuni de ordin financiar au fost hărţuiţi şi intimidaţi, pe baza unor prevederi legislative abuzive.

În raportul pe acest an care interpretează gradul libertăţii presei în 180 de state ale lumii, se mai arată că în multe din conflictele armate înregistrate pe parcursul anului trecut avut loc şi un veritabil război al informaţiilor, astfel că, fără excepţie, părţile aflate în conflict au încercat să suprime sursele independente de informaţie sau să le influenţeze în prezentarea propagandistică a opiniei unei singure părţi.

În ceea ce priveşte pretextul siguranţei naţionale în îngrădirea libertăţii presei, sunt menţionate situaţiile întâlnite în sfera de influenţă a Rusiei, în Kazahstan, Egipt şi în Siria.

Spre exemplu în Rusia, în contextul războiului din estul Ucrainei şi al anexări Crimeei, autorităţile de la Moscova au adoptat o serie de acte normative care interzic în mod făţiş criticile, mai ales ale instituţiilor media, cu referire la probleme sensibile cum sunt încălcarea integrităţii teritoriale.

În Kazahstan a fost adoptată o reglementare care prevede posibilitatea cenzurii pe perioada unor conflicte sociale, act văzut şi ca o măsură de preîntâmpinare a unor proteste de felul celor înregistrate la Kiev cu peste un an în urmă.

Sub „umbrela” securităţii naţionale au fost adoptate legi ce limitează libertatea presei şi în Thailanda sau Egipt – ţară în care numeroşi jurnalişti au fost arestaţi.

În unele ţări s-au înregistrat represalii asupra jurnaliştilor care încercau să reflecteze obiectiv anumite mişcări de protest, atitudinile de intimidare mergând până la suprimarea fizică a gazetarilor. Astfel de situaţii s-au întâlnit în Ucraina, în Turcia, în timpul protestelor de anul trecut, în cazul altor manifestaţii din Venezuela, Bahrein sau Hong Kong.

Chiar şi în SUA, considerată democraţie veritabilă, au fost înregistrate presiuni şi chiar arestări de scurtă durată ale jurnaliştilor, în cazul atiitudinii poliţiştilor legate de situaţia din localitatea Ferguson, o acţiune care a încălcat flagrant libertatea de exprimare.

Un puternic motiv de îngrijorare îl reprezintă activitatea din ce în ce mai vizibilă a unor grupări criminale sau teroriste, cum sunt „Statul Islamic” în Siria sau Irak, „Boko Haram” în Nigeria, numeroase grupări islamiste din Libia şi alte state din regiune, dar şi grupări de gherilă din Columbia sau Mexic. Toate acestea este cert că nu agreează în niciun fel libertatea de exprimare şi nu se dau în lături de la atacarea jurnaliştilor, mulţi dintre aceştia sfârşind tragic în încercarea de a respecta libertatea de expresie.

În fine, în clasamentul ţărilor, conform indexului libertăţii presei, şi în acest an Finlanda este considerată ţara în care libertatea de exprimare este cea mai ridicată, pe următoarele locuri situându-se alte două ţări nordice, Norvegia şi Danemarca, urmate în „Top 10” de Olanda, Suedia, Noua Zeelandă, Austria, Canada, Jamaica şi Estonia.

presaCele mai mari scăderi în ceea ce priveşte acest clasament se înregistrează, aproape inexplicabil, în state minuscule ale Europei: Luxemburg cade de pe locul 4 până pe locul 19 (scădere de 15 poziţii), Liechtenstein ajunge pe locul 27 de pe locul 6 anul trecut (–21 de poziţii), iar Andorra ajunge de pe locul 5 tocmai pe 32, înregistrând o scădere de 27 de locuri, cea mai importantă dintre toate ţările lumii.

Italia reprezintă un caz special, despre care am vorbit deja, iar îngrădirea libertăţii de expresie se materializează prin scăderea cu 24 de poziţii în clasament, până pe locul 73.

Cea mai mare urcare în acest clasament o înregistrează Mongolia, care ajunge pe locul 54 după un salt spectaculos de nu mai puţin de 34 de locuri. Alte creşteri spectaculoase au înregistrat şi Tonga, Malawi, Madagascar şi Georgia, însă aceste state se află şi ele undeva la mijlocul clasamentului.

Statele Unite se află pe locul 49, Rusia tocmai pe locul 152, Moldova pe 72, Ungaria pe locul 65, iar vecinii bulgari pe locul 106.

România se află, uşor în coborâre, pe locul 52, în scădere cu 7 locuri faţă de anul trecut.

Ultimele locuri în acest clasament sunt ocupate de China, Siria, Turkmenistan, Coreea de Nord şi Eritreea, ţara cu cel mai scăzut grad al libertăţii presei din întreaga lume.

Răzvan Moceanu

RADOR

logo liber sa spunVezi: Arhiva rubricii Calendar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *